Mai mult decât o beţie cu Marx


Se prăvăli orbanul-orbetele peste judeţul Hunedoara mai rău ca o tornadă şi un taifun la un loc. Individului coborât direct din praştie a început să-i placă beţiile de jale şi de viu, în timp ce arafatu-i numără covizii ca la cartea de bucate. Cu moaca frizată de neliniştea inevitabilei debarcări înapoi în şomaj maxim, a ras berile cu tot cu masă şi a jelit pretinzând că încă ar fi şef de guvern pandemico-psihotic.


Dar ce e până la urmă cu dragostea bruscă şi abruptă a specimenului pentru acest colţ destul de prăpădit de ţară, pe care acuma-l confundă cu unul de rai? Pentru că oricum aici peneleul a fost întotdeauna jumulit, social-democraţia a luat tot ce a vrut fără probleme! Se ştie faptul că acolo unde oamenii oricum o duc greu cu viaţa lor, n-au ce să caute figuri şi fiţe orbeşti, ţurcane etc. Şi nici iohanusul nu e deloc privit bine prin preajmă. Pe când Mircea Dinescu scria „O beţie cu Marx”, nu se gândea nici pe departe la... o beţie cu orbanul-orbetele. Pe locuri scufundate în timp, şi pe care soiosul vrea să le aducă la suprafaţă ciocnind halbe. Dar el a mai avut o tentativă, la fel de huiduită, tot pe aste meleaguri, şi iată cum a fost prevăzută şi apoi consemnată dinspre noi:


Jalea Viului în Valea Jiului

Feriţi linia unu, năvăleşte spaima absolută a drojdiei! Birtaşi, grijă mare la rezervele de trotil, salvaţi ce se poate că ăsta n-ar fi nimic că rade tot ce prinde, dar nu scoate un chior din jeb, aşa fiind învăţat de când era şomer, adică toată viaţa până să-l ungă iohanusul dregător şef peste România. Parvenitul cunoscut şi Lucovid întâiul, după ce a fost avansat de la gradul de Sică Mandolină – cred că au vrut să-i zică Silă sau Setilă Linge Veşnic, dar l-au greşit la inventar – e setos de când i-au dat de gol birtul de la birou. Ascundeţi şi trabucurile, însă mai ales cadânele dacă nu vreţi să-i dea din buci desigur tot pe gratis.


Din programul trâmbiţatei descinderi a individului pe plaiurile hunedorene nu se înţelege nimic pentru că a fost scris de consilierii lui grav afectaţi psihic, se poate însă bănui o numărătoare riguroasă a tuturor instituţiilor de pileală şi cordeală. În caz că pică pe sub mese, nu-i daţi cu apă, daţi-i cu whisky, altfel e-n stare să vă-nchidă pe loc şandramaua. Iar dacă nu vrea să plece după ora închiderii, nu chemaţi flăcăii lui Pânză de Corabie, mai bine chemaţi minerii. Şi încă ceva: de vine cu tot guvernul, puteţi declara public falimentul de pe acum. Doamne ajută să scăpaţi cu bine din greaua încercare cu lucovidul!


213 views0 comments