Asistăm la variaţiuni combinate de circ ambulant, ambulatoriu. Fie că e vorba de ’tratamentul’ suspecţilor de cea mai gravă infracţiune, aceea de a fi vii, un pic tuşiţi şi un pic strănutaci, ca omul de când lumea, când toată poliţia aleargă după ’cu mască – fără mască’... Fie că tulai Doamne se săvârşi Pianu ceva şef de orchestră mafiotă mioritică, şi dă-i cu trupele speciale, cu elicoptere şi alte cele după puhoiul de la priveghi şi în fine de la prohod. În asta stă România lucovidului, a pânzei de corabie zis şi velă, şi desigur a nelipsit arafatului. Avem o ţară în crize majore – prima fiind de nervi, iar restul adiacente şi justificative. Băi frate, dar s-a reinventat poliţia, are griji de zici că-i cea mai tare ciobăneală la o turmă turbată de vite. Zicem vite, pentru că astfel bine remarca regizorul Cristi Puiu la prezentarea de la TIFF a filmului său, vizionat în premieră în Franţa, în sală de cinematograf şi fără măşti, iar în România, în aer liber, cu îmbotinţăreală. A zis omul cam aşa, cum că cine nu rezistă două sute de minute în regim de teroare de respiraţie, îmbotinţat, nu e supărare dacă pleacă de la proiecţie, pentru că nu se află într-un staul obligatoriu. Şi a mai zis: „datorită unor neindisciplinaţi din decembrie 1989, puteţi fi voi azi aici să urmăriţi un film’. Iar într-un post scriptum ulterior, fraza rămâne memorabilă: „În curând vă vor pune să umblaţi în mâini şi voi veţi face asta”. Regizorul peliculei „Moartea domnului Lăzărescu” i-a sărit imediat în cap isteroidul Cristian Tudor Popescu, cunoscut şi după indicativul CTP cu care se înscrie pe lista lingăilor de regim indiferent care, om aparent cult cândva când încă nu se producea cu ochii beliţi cât ceapa şi cu vocea gâtuită de spasme viscerale. Cu registrul de înjurături şi alte insuportabilităţi voite docte, gata pregătit, poate moştenit din scutece, cetepeul a tunat şi-a fulgerat de-a plăcut pe placul altor semeni în gândire, cocoţaţi pandemic să-şi bată joc de noi toţi. În privinţa arafatului, acesta dă semne tot mai clare de infectare psihotică, tot cu tunete şi fulgere, ajungând în spectacolul deloc ieftin dar suficient de prost, să ameninţe cu ’noi reguli’. Măria-ta străinezule tartore la români, află că democraţia se bazează pe principii, doar dictatura pe reguli. Asta, spre a-ţi aminti într-un final de circ, când poate-i vei ţine companie cetepeului şi desigur întregii cete de îngâmfaţi undeva la vreo socolă, o voilă, un zam, jebel, un ’nouă’ etc. Altfel spus, am avut un weekend superb, la fel cu celelalte de cinci luni încoace, Doamne scapă-ne odată de povara neisprăviţilor! Amin.
